Persoanele care renunta la masina sau la transportul public in comun in favoarea bicicletei, pentru a ajunge la munca isi reduc cu jumatate riscurile de a se imbolnavi de cancer sau de boli de inima. Pentru a ajunge la aceasta concluzie, zece oameni de stiinta britanici au monitorizat timp de cinci ani modul in care s-au deplasat catre locul de munca peste 260.000 de subiecti.

Modurile de transport utilizate au fost variabilele pe care oamenii de stiinta le-au folosit pentru a evalua starea de sanatate a subiectilor. Adica, i-au comparat pe cei care au avut un mod activ de deplasare (bicicleta, mersul pe jos sau o combinatie intre cele doua) si un mod non-activ de deplasare (mersul cu masina).

Per total, subiectii care au folosit bicicleta pentru a se deplasa au inregistrat un risc de deces prematur cu 41% mai mic, spre deosebire de cei care au folosit masina sau mijlocul de transport in comun. De asemenea, riscul de aparitie al cancerului la aceste persoane a fost cu 45% mai mic si cel de aparitie al bolilor de inima cu 46% mai mic.

„Este clar ca persoanele care se deplaseaza intr-un mod activ, folosind in mod special bicicleta, au fost expusi unor riscuri mai scazute de a se imbolnavi”, a declarat Dr. Jason Gill, unul dintre cercetatori, pentru bbc.com.

La inceputul cercetarii, participantii aveau in medie varsta de 53 de ani. In perioada post-cercetare, au murit 2,430 de persoane. Dintre acestia, 496 au murit din cauza afectiunilor cardiovasculare, si 1,126 au murit din cauza cancerului.

Ciclistii monitorizati au inregistrat o medie de 30 de mile (48 de km) parcurse pe saptamana si cu cat distanta parcursa a fost mai mare, cu atat au raportat o stare de sanatate mai buna.

De asemenea si cei care au mers pe jos si-au redus sansele de a se imbolnavi de boli de inima. Totusi, doar cei care au mers mai mult de sase mile pe saptamana (9 km) au avut beneficii.

Studiul a fost publicat in British Medical Journal si oamenii de stiinta au luat in calcul factori socio-demografici (sex, varsta, etnia si conditia economica), precum si daca subiectii sunt fumatori, care este indicele masei corporale, dar si regimul alimentar al acestora sau daca au un stil de viata sedentar. Totusi, din cauza ca studiul a fost unul de tipul observational, cercetatorii atrag atentia ca nu poate fi adoptata o pozitie ferma cu privire la relatia de tip cauza-efect.